Viata americana a lui Sarah Pallin

Fosta candidata la functia de vicepresedinte al SUA mai are inca multe de spus in afara de haine, sarcina si problemele sale cu Johb McCain din campanie, inclusiv o noua lege. Totul in noua sa carte carte care a aparut zilele acestea.

Islamismul radical in Kenya

O linie care marcheaza granita cu Kenya este singurul lucru care desparte Kenya, una dintre tarile cele mai apropriate de Occident din Africa, de Shabab, un grup islamist care controleaza o mare parte din sudul Somaliei. In multe locuri aceasta granita oficiala internationala intre Kenya si Somalia este neprotejata. Spre exemplu, in oraselul Hulugho exista doar un simplu steag al Kenyei. Kenya este vazuta ca un stat impotriva extremismului islamist care a luat amploare in Africa. Dar motivul temerilor il reprezinta infiltrarea in Kenya a organizatiei Shabab si al aliatilor straini jihadisti cu scopul de a ataca miile de strani care traiesc in acest stat, la fel cum a procedat Al Qaeda in 1998.

Luna trecuta, expertii occidentali in antiterorism din Kenya au trimis mesaje care avertizau strainii sa stea departe de centrele comerciale din Nairobi, capitala Kenyei , din cauza unor posibile atacuri sinucigase ale Shabab. Shabab a penetrat deja taberele de refugiati din Kenya recrutand zeci de tineri carora le-au promis cate 300$ fiecare. Acum 2 saptamani la unul din punctele de trecere a frontierei un grup de luptatori Shabab inarmati au intrat intr-o scoala dintr-o localitate de la marginea frontierei amenintand copii ca vor fi omorati daca nu se vor alatura lor. Apoi, intr-o sambata s-a intamplat din nou: somalezi inarmati, cel mai probabil din gruparea Shabab au atacat organizatiile umanitare si au rapit 3 lucratori straini sintr-un oras aflat la frontiera Kenyei.

Consultantii americani si britanici colaboreaza strans cu echipele antiterorism din Kenya, dar zona de-a lungul granitei cu Somalia, este cunoscuta a fi o gaura larg deschisa. Razboiul care se desfasoara in tara vecina, intre gruvernul tranzitional somalez si Shabab, devine un razboi tot mai apropriat, cu arme si bani americani care sustin guvernul somalez si jihadisti arabi si pakistanezi cu legaturi cu Al Qaeda care lupta pentru Shabab. La sfarsitul lunii iunie oficialii americani au recunoscut ca au livrat 40 de tone de arme guvernului somalez, fapt care a amplificat sentimentele anti-americane. Fortele kenyene inzestrate cu arme americane patruleaza de-a lungul frontierei dar nu pot asigura cei peste 500 de km de-a lungul frontierei, mai ales ca teroristii intra si cu ajutorul politiei corupte. Transparency International a plasat Kenya pe primul loc ca cea mai corupta tara din estul Africii. Care e cea mai corupta institutie din regiune? Politia din Kenya.

Inca de cand Al Qaeda a provocat atentate asupra Ambasadelor din Kenya si Tanzania in 1998, ucigand 200 de persoane si ranind alte cateva mii, expertii americani in contraterorism monitorizeaza atent situatia din Africa de Est. Dar in zonele de-a lungul granitei dintre Kenya si Somalia, se pare ca un curent antiamerican este raspandit deja, cu toate ca guvernul maerican cheltuiteste milioane de dolari in aceasta zona.

Sef nou la NATO

In prima zi la locul de munca, noul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen a solicitat ca Uniunea Europeana sa depuna mai multe eforturi in razboiul din Afganistan pentru ca Statele Unite sa nu se simta singuri in acest razboi. Anders Fogh Rasmussen, in varsta de 56 de ani, a fost prim ministru al Danemarcei in perioada 2001-2009 si vine la conducerea Aliantei intr-un moment crucial, in contextul razboiului din Afganistan, care se dovedeste a fi foarte lung si costisitor, si a dezbaterilor cu privire la includerea mai multor state foste sovietice. Predecesorul Jaap de Hoop Scheffer, care a parasit conducerea NATO saptamana trecuta, a avertizat in repetate randuri ca razboiul din Afganistan reprezinta un test crucial pentru puterea si relevanta Aliantei vechi de 60 de ani.

Noul Tibet al Chinei

Dupa ce a mustrat Occidentul si SUA pentru implicarea in politica interna a Iranului, China va fi in defensiva dupa revoltele din Urumqi capitala regiunii Xinjiang. Presa chineza a specificat ca exista in acest moment 140 de morti si peste 1000 de arestari. Aproximativ 10.000 de etnici han, înarmaţi cu bâte, lopeţi şi cuţite, au împânzit străzile din Urumqi, îndreptându-se spre cartierele locuite de uiguri. Politia a reactionat violent sustinand ca revoltele au fost provocate de forte extremiste din afara si masurile luate au fost necesare pentru ca situatia sa fie sub control. Avand in vedere ca populatia regiunii este de aproximativ 20 de milioane, aproape 1.5% din populatia Chinei, multi se intreaba de ce China a raspuns atat de violent.

Instabilitatea in regiune nu este ceva nou pentru China. In spatele stralucitorului Shangai si magnificului Beijing exista o mare dezordine. Taiwan, pe care China il considera ca fiind teritoriul sau, ramane in continuare recalcitrant fata de China. Populatia din Honk Kong vrea garantii ca China nu va inlatura drepturile de care s-au bucurat sub controlul britanic. Iar traditionalii tibetani se tem de o acaparare politica si religioasa de catre etnicii majoritari Han, care vor autonomie culturala si administrativa. Cateodata liderii protestelor sunt facuti disparuti sau sunt platiti pentru a le inchide gura; sau cateodata li se da ceea ce cer. Aceste lucruri de cele mai multe ori se fac in liniste, de aceea revoltele dispar subit. Protestele din Urumqi vor fi intr-un final inabusite, iar liderii lor inderpartati in mod violent. Dar dupa cum ne spune istoria Partidului Comunist Chinez, atunci cand legimitatea regimului politic este amenintata, liderii partdului vor lua masuri drastice. Presedintele Chinei , Hu Jintao, ii considera pe protestatari ca fiind “inamici ai statului”.

Este important sa ne amintim ca populatia Chinei nu este deacord cu agnda separatista din Tibet, Xinjiang, sau Taiwan. Ei prefera sa vada o China puternica si unita la ceea ce a fost odata. Concluzia liderilor chinezi este clara: incercarea lui Gorbaciov de a fi rezonabil a dus la caderea URSS. Actuala generatie de lideri chinezi este hotarata sa nu faca aceleasi greseli. Acest lucru inseamna nici un fel compromis.

Lovitura militara in Honduras

Vechii demoni care au oferit Americii Latine o istorie politica tragica sunt adormiti dar nici decum morti. Duminica, presedintele statului Honduras, Manuel Zelaya a fost dat jos din functia de presedinte de catre fortele armate prin ceea ce s-ar putea numi o lovitura militara. Greseala fatala a lui Zelaya a fost organizarea unui referendum. Constitutia Honduras-ului interzice organizarea de referendumuri care poate modifica prerogativele prezidentiale. Cum era de asteptat, ideea sa a fost intampinata de rezistenta din partea Congresului (toate partidele),a presei, a oamenilor de afaceri, a autoritatilor electorale si, crucial, din partea Curtii Supreme.

Saptamana trecuta, cand Zelaya a ordonat fortelor armate sa distribuie un material electoral pe care l-a numit “opinion poll”, lucru care a fost refuzat de comandatul fortelor armate, acesta fiind ulterior demis (a fost reinstalat de Curtea Suprema). Zelaya a introdus o ratiune ideologica pentru ambitia sa: crearea unei democratii participative in Honduras si eliminarea oligarhilor. Insa, nu a fost nimic ideologic in planul lui Zelaya. Nu s-a obosit sa explice ce fel de constitutie ar vrea, in afara de faptul ca acesta ii permitea sa fie reales.

Acum a venit si raspunsul armatei: un referendum ilegal a intalnit o interventie militara ilegala, cu intentia de a proteja Constitutia, in timp ce opozantii civili jubileaza. Practic, asistam in Honduras la rolul armatei in pastrarea democratiei si rolul de arbitru in rezolvarea conflictelor politice, totul insemnand un pas inapoi in aceasta regiune. De aceea, Zelaya trebuie sa fie reinstalat ca presedinte legitim in Honduras. Guvernul SUA care exercita o mare influenta in Honduras a condamnat aceasta actiune. Daca Zelaya a incercat sa submineze Constitutia Honduras-ului atunci sa fie aplicata legea, la fel si pentru organizatorii acestui puci.

Nori negrii se aseaza din nou asupa Americii Centrale iar Statele Unite ar face bine sa acorde atentie acestui lucru. Criza actuala din Honduras, problemele guvernamentale din Guatemala si distrugerea democratiei in Nicaragua formeaza un trend periculos.

Where is my vote?!

De ce atatea amenintari? Mai bine am intreba China

Ieri a avut loc la Seul o intalnire intre presedintele Barack Obama si presedintele sud coreean Lee Myung-bak. Cum era de asteptat pe agenda celor doi s-a aflat programul nuclear al Coreei de Nord. Sa o spunem sincer. Nu stim exact de ce Coreea de Nord a decis sa testeze o arma nucleara , de ce a declarat dintr-o data nul armistitiul din 1953 sau de ce a testat mai multe rachete si se pregateste sa testeze altele. Motivul ar putea fi nemultumirea nord coreenilor de stadiul negocierilor cu Washington si faptul ca isi doresc mai multe concesiuni sau mai multa atentie. S-ar putea sa fie si faptul ca regimul, care numai este capabil sa furnizeze alimente sau electricitate propriului popor, a vrut sa isi consolideze puterea. Personal am un alt scenariu: poate ca, Coreea de Nord a declansat retorica razboiului pentru ca asa vrea China.

China este in momentul de fata singurul stat care exercita o influenta asupra Coreei de Nord. Nu numai ca este singura tara care mentine frecvente relatii diplomatice si contacte de securitate cu Coreea de Nord dar China ar putea inlatura chiar maine regimul de la Phenian daca ar dori. China ar putea taia resursele petroliere ale Coreei de Nord. China ar putea deschide granitele: o mare parte a populatiei ar pleca si regimul ar pica asa cum s-a intamplat in Germania de Est acum 20 de ani. Ca sa o spunem mai simplu, China are mai multa influenta asupra regimului nord coreean decat toti membrii Consiliului ONU la un loc, dar nu o foloseste pentru a opri
programul nuclear al Phenianului.

Motivul ar putea fi ambitia Chinei de a devansa puterea SUA in Asia de Est. Argumentele? Uitati-va la banii pe care i-a consumat China pentru fortele navale, care acum includ cel putin 70 de submarine din care se crede ca 10 ar fi nucleare; la care se adauga rachete balistice anti-nava care sunt capabile sa distruga chiar port-avioanele americane. China stie ca tot restul Asiei urmareste reactia Administratiei Obama. Iar daca administratia Obama nu va veni cu o solutie pentru a opri programul nuclear nord coreean ce concluzii va trage Coreea de Sud? Si sa numai vorbim de Japonia. Sau Taiwan. Ar putea concluziona ca umbrela de securitate a SUA numai este asa de mare si de puternica? Ar putea ei concluziona ca ar fi mai bine sub protectia Chinei?

In ciuda riscurilor, exista numeroase motive pentru care China sa-l mentina pe Kim Jong II. Permitand Coreei de Nord sa testeze tot felul de rachete, China poate monitoriza reactia presedintelui Obama la o amenintare militara, fara ca ei sa aiba o implicare si fara a risca sanctiuni internationale. China ar putea pune capat la toate acestea. Daca nu au facut-o pana acum, inseamna ca exista un motiv.

Armenia din Liban

Aparatul politic libanez este un model de disciplina. O zona vasta de servicii sociale reprezinta practic un stat intr-un stat. Dusmanii ii acuza de a fi marionete ai Siriei si Iranului. Acestia sunt Crestinii Armeni din Liban una dintre cele mai putin intelese comunitati din Orientul Mijlociu. Si daca acest grup militant shiit par a fi apropriati de Hezbollah, nu reprezinta o coincidenta. Luna trecuta principalul bloc politic armen a decis sa sustina alianta Hezbollah in alegerile parlamentare din Liban care vor avea loc pe 7 iunie Din cauza rolului crucial pe care il reprezinta (un adevarat swing vote cum spun americanii), armenii ar putea decide cine va castiga si cine va pierde in ceea se poate descrie ca o lupta intre Iran, finantatorul Hezbollah, si Ociident si SUA. Acest fapt a atras o atentie deosebita asupra armenilor, un grup etnic distinct care este imprastiat in regiune in acelasi mod cum au fost evreii odinioara. In Liiban acestia au propriile scoli, spitale si ziare, vorbind propria lor limba. Principalul lor partid politic Thasnaq opereaza in 35 de tari si au un comitet mondial care se intalneste o data la 4 ani. Memoria colectiva a genocidului realizat de catre Turcia intre 1915 si 1918 ii ajuta in pastrarea unei identitati solide.

Insa, dusmanii sai politici ii acuza ca stau alaturi de Hezbollah penru a proteja populatia armena din Siria si Iran. Dar, liderii politici armeni declara ca sunt total independenti si ca nu au nici o simpatie ideologica pentru nici unul dintre principalele partide politice din Liban. In schimb, sustin ca vor vota din motive locale si pragmatice: li se ofera un control mai mare asupra locurilor din Parlament in districtele dominant armene. Oficial partidul se declara socialist, insa singurul sau crez este supravietuirea.

In Liban, armenii au un mixt ciudat de libertate si insecuritate, permitandu-le sa practice religia si cultura lor, dar limitandu-i in a se asimila in cultura generala. In Statele Unite armenii se casatoresc deseori cu persoane din afara comunitatii lor si rareori vorbesc limba lor proprie; in Liban, in schimb, ei sunt mult mai conservatori. Cartierul Bourj Hamond din Beirut este un fel de Armenia in miniatura, cu magazine avand inscriptii armene si cu case si restaurante specifice culturii armene. Majoritatea activistilor din partidul Tashnaq se regasesc aici purtand haine cu semne distincte: un stilou, o lopata si un pumnal reprezentand ideologia, munca si lupta.

Mentinerea independentei acestei comunitati armene a avut nevoie de o adevarata abilitate politica. In timpul razboiului civil, cartierul Bourj Hamond a fost prins d.p.d.v. geografic intre zonele crestine si cele palestiniene iar liderii lor au trebuit sa faca eforturi mari pentru a evita in a deveni o tinta pentru una dintre cele doua parti. Recent, aceasta neutralitate a fost mai dificil in a mai ficonservata. Partidul Thasnaq este demult un aliat al Siriei, din cauza fostei dominatii militare siriene in Liban. Puternica comunitate armena care reprezinta 160.000 de votanti reprezinta cel mai unificat grup dar modul in care aceasta comunitate va putea influenta politica din Liban il vom vedea in curand.

Miting al partidului armen Tashnaq

Alegeri parlamentare in India

Coalitia guvernamentala condusa de Congresul National Indian a castigat alegerile parlamentare din India, asigurandu-i lui Manmohan Singh un al doilea mandat de primministru. Aceasta victorie reprezinta o intarire si o stabilitate a guvernului pentru a putea face fata unor puternice provocari cu care se confrunta India: recesiunea economica, inlaturarea saraciei si problema instabilitatii din regiune. Alegerile au adus si inlaturarea influentei comunistilor cei care au blocat o serie de reforme economice in ultimii 5 ani.

Partidul de guvernamant dovedeste si efortul prim-ministrului de a adanci parteneriatul strategic cu Statele Unite, intr-o perioada cand administratia Obama este foarte ingrijorata de situatia din regiune, in special in Afghanistan si Pakistan. Un guvern mai puternic va putea ataca probleme de o importanta cruciala, de la criza economica la incalzirea globala. Coalitia guvernamentala va avea nevoie si de voturi din partea opozitiei pentru a forma o majoritate parlamentara, insa nu va mai fi atat de dependenta de opozitie asa cum s-a intamplat in anii precedenti. Cat de repede noua coalitie va liberaliza economia, ramane inca neclar Confederatia Nationala a Industriei solicitand deja o urgentare a reformelor economice corelata cu investitii masive in infrastructura pentru a putea relansa economia.

Miza alegerilor a fost una mare: conducerea unui stat cu peste un miliard de oameni. Insa, un stat cu doua fete distincte: una reprezentand o Indie stralucitoare cu mall-uri si centre comerciale, cladiri zgarie-nori si una feudala in care o buna parte a populatiei traieste cu 2$ sau chiar mai putin.

Rezultatele alegerilor:
Congresul National Indian: 260 locuri
Alianta BJP: 157 locuri
Altii: 124 locuri
Sursa: Comisia Electorala din India

Diplomatia preia controlul

In aproape 8 ani de la atacurile teroriste din 9/11, politica externa a Statelor Unite a parut a fi deseori doar o afacere militara. Diplomatii, in majoritatea lor, au stat deoparte. Insa, acest lucru a inceput sa se schimbe, aparand o noua paradigma , una care include forta militara dar care pune accentul si pe diplomatie, persuasiune si bani. Noua paradigma a fost evidenta in 13 Aprilie, cand presedintele Obama a demonstrat ca este dispus sa intinda o mana, pentru un angajament, cu Cuba abandonand restrictiile cu privire la posibilitatea cubanezilor-americani de a-si vizita rudele si a trimite bani in tara lor natala.

In luna aprilie amiralul Mike Mullen a avut o intrevedere cu o serie de persoane care in trecutul nu prea indepartat puteau fi considerate dusmani sau cel putin suspecti de terorism: fosti luptatori talibani, un fost prizonier care a stat 3 ani in Guantanamo si lideri ai Administratiei Federale a Triburilor din zona neguvernata din Pakistan care se afla sub influenta liderilor Al Qaeda. Reafirmarea liderilor civili este condusa de catre Hillary Clinton care a promis schimbarea modului in care Departamentul de Stat realizeaza politica externa. In primii sase ani ai Administratiei Bush, Secretarul Apararii Donald Rumsfeld a dominat interactiunile administratiei cu lumea, facand presiuni asupra Secretarilor de Stat Colin Powell si Condolezza Rice.
De asemenea, in locuri cum ar fi Balcani sau Iraq, fortele armate au inceput sa preia activitati care erau,de obicei, realizate de catre diplomati, cum ar fi realizarea reconstructiilor si dezvoltarea de proiecte. Hillary Clinton nu numai ca doreste sa reia aceste forme de responsabilitate, dar si sa reia rolul primar al diplomatiei in rezolvarea conflictelor. Una din piesele esentiale al acestui efort va fi Iran, despre care Occidentul crede ca isi dezvolta rapid capacitatea de a construi arme nucleare. Cel mai important test al diplomatiei americane va fi insa in Afganistan si Pakistan.

Presedintele Obama a mai trimis 21.000 de soldati in Afganistan, pe langa cei peste 40.000 existenti, declarand ca trebuie sa se angajeze intr-o campanie costisitoare a reconstructiei tarii. Cu privire la Pakistan, se va realiza o crestere a ajutorului economic, majoritatea fiind directionat in zona triburilor de la granita cu Afganistan unde Al Qaeda are o mare influenta. Conform planului adoptat Statele Unite vor trimite 1.5 miliarde $ in fiecare an timp de 5 ani. Acest lucru inseamna ca ajutoarele economice si umanitare egaleaza bugetul fortelor armate din Pakistan, care avand o populatie de 175 milioane de locuitori majoritatea dintre ei analfabeti si traind in saracie, dar si un arsenal nuclear reprezinta dupa Afganistan una dintre marile probleme ale SUA.