Noul Tibet al Chinei

Dupa ce a mustrat Occidentul si SUA pentru implicarea in politica interna a Iranului, China va fi in defensiva dupa revoltele din Urumqi capitala regiunii Xinjiang. Presa chineza a specificat ca exista in acest moment 140 de morti si peste 1000 de arestari. Aproximativ 10.000 de etnici han, înarmaţi cu bâte, lopeţi şi cuţite, au împânzit străzile din Urumqi, îndreptându-se spre cartierele locuite de uiguri. Politia a reactionat violent sustinand ca revoltele au fost provocate de forte extremiste din afara si masurile luate au fost necesare pentru ca situatia sa fie sub control. Avand in vedere ca populatia regiunii este de aproximativ 20 de milioane, aproape 1.5% din populatia Chinei, multi se intreaba de ce China a raspuns atat de violent.

Instabilitatea in regiune nu este ceva nou pentru China. In spatele stralucitorului Shangai si magnificului Beijing exista o mare dezordine. Taiwan, pe care China il considera ca fiind teritoriul sau, ramane in continuare recalcitrant fata de China. Populatia din Honk Kong vrea garantii ca China nu va inlatura drepturile de care s-au bucurat sub controlul britanic. Iar traditionalii tibetani se tem de o acaparare politica si religioasa de catre etnicii majoritari Han, care vor autonomie culturala si administrativa. Cateodata liderii protestelor sunt facuti disparuti sau sunt platiti pentru a le inchide gura; sau cateodata li se da ceea ce cer. Aceste lucruri de cele mai multe ori se fac in liniste, de aceea revoltele dispar subit. Protestele din Urumqi vor fi intr-un final inabusite, iar liderii lor inderpartati in mod violent. Dar dupa cum ne spune istoria Partidului Comunist Chinez, atunci cand legimitatea regimului politic este amenintata, liderii partdului vor lua masuri drastice. Presedintele Chinei , Hu Jintao, ii considera pe protestatari ca fiind “inamici ai statului”.

Este important sa ne amintim ca populatia Chinei nu este deacord cu agnda separatista din Tibet, Xinjiang, sau Taiwan. Ei prefera sa vada o China puternica si unita la ceea ce a fost odata. Concluzia liderilor chinezi este clara: incercarea lui Gorbaciov de a fi rezonabil a dus la caderea URSS. Actuala generatie de lideri chinezi este hotarata sa nu faca aceleasi greseli. Acest lucru inseamna nici un fel compromis.

De ce atatea amenintari? Mai bine am intreba China

Ieri a avut loc la Seul o intalnire intre presedintele Barack Obama si presedintele sud coreean Lee Myung-bak. Cum era de asteptat pe agenda celor doi s-a aflat programul nuclear al Coreei de Nord. Sa o spunem sincer. Nu stim exact de ce Coreea de Nord a decis sa testeze o arma nucleara , de ce a declarat dintr-o data nul armistitiul din 1953 sau de ce a testat mai multe rachete si se pregateste sa testeze altele. Motivul ar putea fi nemultumirea nord coreenilor de stadiul negocierilor cu Washington si faptul ca isi doresc mai multe concesiuni sau mai multa atentie. S-ar putea sa fie si faptul ca regimul, care numai este capabil sa furnizeze alimente sau electricitate propriului popor, a vrut sa isi consolideze puterea. Personal am un alt scenariu: poate ca, Coreea de Nord a declansat retorica razboiului pentru ca asa vrea China.

China este in momentul de fata singurul stat care exercita o influenta asupra Coreei de Nord. Nu numai ca este singura tara care mentine frecvente relatii diplomatice si contacte de securitate cu Coreea de Nord dar China ar putea inlatura chiar maine regimul de la Phenian daca ar dori. China ar putea taia resursele petroliere ale Coreei de Nord. China ar putea deschide granitele: o mare parte a populatiei ar pleca si regimul ar pica asa cum s-a intamplat in Germania de Est acum 20 de ani. Ca sa o spunem mai simplu, China are mai multa influenta asupra regimului nord coreean decat toti membrii Consiliului ONU la un loc, dar nu o foloseste pentru a opri
programul nuclear al Phenianului.

Motivul ar putea fi ambitia Chinei de a devansa puterea SUA in Asia de Est. Argumentele? Uitati-va la banii pe care i-a consumat China pentru fortele navale, care acum includ cel putin 70 de submarine din care se crede ca 10 ar fi nucleare; la care se adauga rachete balistice anti-nava care sunt capabile sa distruga chiar port-avioanele americane. China stie ca tot restul Asiei urmareste reactia Administratiei Obama. Iar daca administratia Obama nu va veni cu o solutie pentru a opri programul nuclear nord coreean ce concluzii va trage Coreea de Sud? Si sa numai vorbim de Japonia. Sau Taiwan. Ar putea concluziona ca umbrela de securitate a SUA numai este asa de mare si de puternica? Ar putea ei concluziona ca ar fi mai bine sub protectia Chinei?

In ciuda riscurilor, exista numeroase motive pentru care China sa-l mentina pe Kim Jong II. Permitand Coreei de Nord sa testeze tot felul de rachete, China poate monitoriza reactia presedintelui Obama la o amenintare militara, fara ca ei sa aiba o implicare si fara a risca sanctiuni internationale. China ar putea pune capat la toate acestea. Daca nu au facut-o pana acum, inseamna ca exista un motiv.

Alegeri parlamentare in India

Coalitia guvernamentala condusa de Congresul National Indian a castigat alegerile parlamentare din India, asigurandu-i lui Manmohan Singh un al doilea mandat de primministru. Aceasta victorie reprezinta o intarire si o stabilitate a guvernului pentru a putea face fata unor puternice provocari cu care se confrunta India: recesiunea economica, inlaturarea saraciei si problema instabilitatii din regiune. Alegerile au adus si inlaturarea influentei comunistilor cei care au blocat o serie de reforme economice in ultimii 5 ani.

Partidul de guvernamant dovedeste si efortul prim-ministrului de a adanci parteneriatul strategic cu Statele Unite, intr-o perioada cand administratia Obama este foarte ingrijorata de situatia din regiune, in special in Afghanistan si Pakistan. Un guvern mai puternic va putea ataca probleme de o importanta cruciala, de la criza economica la incalzirea globala. Coalitia guvernamentala va avea nevoie si de voturi din partea opozitiei pentru a forma o majoritate parlamentara, insa nu va mai fi atat de dependenta de opozitie asa cum s-a intamplat in anii precedenti. Cat de repede noua coalitie va liberaliza economia, ramane inca neclar Confederatia Nationala a Industriei solicitand deja o urgentare a reformelor economice corelata cu investitii masive in infrastructura pentru a putea relansa economia.

Miza alegerilor a fost una mare: conducerea unui stat cu peste un miliard de oameni. Insa, un stat cu doua fete distincte: una reprezentand o Indie stralucitoare cu mall-uri si centre comerciale, cladiri zgarie-nori si una feudala in care o buna parte a populatiei traieste cu 2$ sau chiar mai putin.

Rezultatele alegerilor:
Congresul National Indian: 260 locuri
Alianta BJP: 157 locuri
Altii: 124 locuri
Sursa: Comisia Electorala din India

Rolul internaţional al Indiei

India este pe cale sa devina un semnificativ jucator international al secolului 21. Totusi, se poate spune ca emergenta sa, ca o putere majora a Asiei s-ar putea sa nu reziste numeroaselor si semnificativelor miscari sociale care au zdruncinat acest stat o buna parte a secolului 20 si continua sa fie o mare ingrijorare. Interesele Europei in Asia s-au axat in mod deosebit doar catre China. In plus, cu privire la Asia de Sud Europa a avut o relatie in aceiasi termeni pe care a avut-o si cu Pakistan.

Vizita presedintelui Clinton in 2000 si ratele de crestere economica ale Indiei au schimbat relatiile cu SUA. Statele Unite ale Americii au recunoscut India ca o putere nucleara inca din 1998 si ca fiind un important jucator pe scena globala. Insa, pentru a cunoaste si intelege in esenta atat politica externa cat si cea de securitate a Indiei este esential sa vizualizam schimbarea economica a Indiei de la una protectionista la una care este deschisa pietei mondiale. Suceesivele guverne ale Indiei au pus un acccent tocmai din acesta cauza pe o politica externa care sa-i permita sa aiba un rol important in Asia si in intreaga lume. Acest mod de abordare a politicii externe a dus la controverse interne, in special cu privire la Acordul Nuclear Indo-American din 2005.

In efortul sau de a deveni o putere importanta in Asia si in lume, relatiile Indiei catre SUA, China, Japonia,Asia de Vest-in special Iran-, si Orientul Mijlociu au un rol important. Aditional, are loc o crestere a relatiilor cu Australia, Africa si America Latina. Problema Indiei o reprezinta statele vecine, in special relatia cu Pakistan care inca reprezinta un fel de calcaiul lui Ahile in drumul spre crestere al Indiei. Problemele interne ale Indiei, in special cele din regiunile Jammu si Kashmir, insurgentii Maoisti puernicile miscari nationaliste nu mai pot fi nici ele ignorate. O alta ingrijoare o reprezinta si cresterea retelelor teroriste islamice si a miscarii de dreapta Hindu.
In concluzie putem spune ca exista o crestere a inclinatiilor nationaliste ca forme de exprimare in randul elitei politice din India bazandu-se pe cresterea economica, statutul “legitimat” de putere nucleara, dar si de puterea sa militara.

Time’s up Musharraf

Partidul Poporului Pakistanez si principalul sau aliat, Liga Musulmana Pakistaneza , au stabilit o lista de delicte impotriva presedintelui Pervez Musharraf. Liderul PPP, Asif Zardari, l-a acuzat de abuzarea ajutoarelor primite din partea SUA pentru lupta impotriva terorismului. Guvernul ameninta ca-l va pune sub acuzare daca acesta nu va demisiona.

In acesta dimineata el a anuntat ca se va adresa natiunii. Toata lumea se asteapta ca acesta sa-si prezinte demisia, un membru al guvernului declarand ca acuzarile nu vor merge mai departe. Intre timp, armata cea importanta institutie din Pakistan, a stat deoparte in negocierile privind acuzatiile impotriva presedintelui. Insa, daca impasul intre coalitie si presedinte continua, seful armatei ,Gen. Ashfaq Parvez Kayani, va incerca sa previna o eventuala pierdere a puterii.

Musharraf ia in calcul si optiunea de a cere azil politic dar in acest moment el a declarat ca doreste sa ramana in Pakistan. Insa in afara orasului Isalamabad lucrurile nu stau bine deloc. Inflatia a ajuns la 25% iar investitorii pleaca din ce in ce mai mult; iar in nord-vest lupta impotriva insurgentilor talibani este in pericol din cauza lipsei uni lider autentic care sa conduca acesta lupta.