Iran intre revolutia islamica si revolutia democratica (I)

Imaginile dramatice ale protestelor din Iran infruntand fortele de securitate ale regimului iranian au adus admiratia si simpatia celor din Vest. Totodata, aceste proteste se doresc a fi un preambul la schimbarea acestui regim, avand in vedere ca Iran a mai avut parte de o schimbare de regim printr-o revolutie, acum 31 de ani, a carei origini a insemnat tot protestele de strada.

Un scurt rezumat al revolutiei islamice de acum 31 de ani merita amintit. In februarie 1979 monarhia condusa de către şahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, aliat fidel al S.U.A., a inceput sa se clatine iar economia tarii incepe sa se prabuseasca fiind lovita de greve si proteste de strada a mai multor categorii sociale. In acelasi timp fortele armate, fortele speciale, politia si serviciile de informatii numai functioneaza in scopul apararii regimrlui de la putere. Demonstratiile de strada, din octombrie 1977, a intelectualilor impotriva abuzurilor comise de SAVAK, politia secreta a Sahului, au inceput sa se intensifice. Lucrurile incepusera sa se amplifice in momentul in care un puternic opozant ala Sahului exilat in Irak de 14 ani a fost tarat intr-un process in ianuarie 1978.

Astazi, intrebarea cheie este: Recentele proteste din Teheran vor afecta in vreun fel puterea actuala a Iranului? Se observa faptul ca protestele s-au cam blocat chiar daca in 27 decembrie, ziua Ashura, ele s-au extins si in alte orase mai mici din tara. Ceea ce insa a ramas neschimbat este comunicarea on-line. Utilizatorii sunt tineri, cu studii universitare si bine educati, avand telefon mobil si acces la platformele sociale YouTube, Facebook si Twitter. Acestia se afla undeva in nordul Teheranul care reprezinta o treime din populatia capitalei de 9 mil de locuitori, majoritatea facand parte din familii mai instarite care au rude in Occident sau America de Nord, isi petrec concediile in aceste parti, vorbesc fluent limba engleza si au abilitati de utilizare a PC-ului.

In toamna lui 1977 tot astfel de tineri au protestat pe strazi impotriva Sahului. De la Revolutia Islamica, intre 1979 si 1999, numarul studentilor a crescut de la 430.000 la 4 milioane. Acest numar reprezinta o mare parte a tinerilor din Iran, explicandu-se in acest fel si participarea lor la protestele de strada. Intrebarea iranienilor este daca si locuitorii din sudul Teheranului vor participa la proteste. In sudul Teheranului se afla Marele Bazar un punct commercial important unde se regaseste in mare parte cultura islamica. Pentru ca profetul Mohamed a fost un negustor, exista o relatie simbiotica intre clasa comerciala si moscheele din zilele noastre. Deci au inceput negustorii din bazare sa se alature protestarilor, asa cum au facut-o in timpul Revolutiei Islamice? Raspunsul este negativ.

Pana acum opozitia a fost condusa doar de cei care au pierdut la alegerile prezidentiale, Hussein Mousavi si Mahdi Karroubi, care nu au carisma pe care a avut-o ayatolahul Khomeini. In plus nu exista o solicitare, asa cum a fost in 1978-1979, care a reunit alaturi de miscarea lui Khomeini toate fortele care erau impotriva Sahului , de la clerici siiti la miscari marxist-leniniste. Apoi, Khomeini a reusit sa mentina acesta coalitie care s-a format impotriva Sahului si a reusit sa aibe si sustinerea clasei de mijloc a negustorilor datorita valorilor islamice pe care le promova dar si notiunii de propietate private. Clasa de mijloc vazandu-l ca un nationalist care vrea sa puna capat dictaturii regale si a influentei straine in Iran. Cei din zona urbana industrializata il sustineau pentru justitia sociala pe care o promitea, care nu se putea realiza decat prin transferul de putere. Cei din zona rurala il sustineau pentru a putea realiza infrastructura din aceste zone si a primi teren arabil. Insa, Khomeini a tacut asupra unor subiecte cum ar fi democratia, statutul femeii si rolul clericilor in Iranul Islamic.

Pe site-ul sau, opozantul Mousavi solicita eliberarea tuturor detinutilor politici, schimbarea legii electorale si respectarea Constitutiei privind libertatea de exprimare si a presei. Pe scurt, vrea sa reformeze sistemul, nu sa-l schimbe. In Constitutia iraniana exista o modalitate de a schimba Liderul Suprem. Cei 86 de membrii ai Adunarii Expertilor au autoritatea de a-l demite. Adunarea este prezidata de Ali Akbar Hashemi Rafsanjani, cel care l-a sustinut pe Mousavi la alegerile prezidentiale si care a acuzat public abuzurile asupra celor care au participat la protestele de dupa alegerile prezidentiale.


Reclame

2 Responses to Iran intre revolutia islamica si revolutia democratica (I)

  1. […] Stoica, Dominatul, Vio Bota, Plano 10, Dragoş Sorin Nicula, Toader ? , George Şerban,Cristian Miclăuş, Laura Singurov, Fragmentariatul, Marcus ?, Diana ? , Theodora Marinescu, Mai […]

  2. Buna,

    Felicitari pentru articole!

    Te voi adauga la blogroll pentru a tine legatura.

    Laura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: